Rețete din bătrâni – 6 sate, 6 cărți de rețete

Ideea 

Avem cărți dedicate poveștii și istoriei unui sat (așa numitele monografii), dar o carte de bucate a satului respectiv nu există în formă scrisă. Rețetele sunt transmise văzând și făcând, și sunt adesea ajustate din ochi și după gust. Și sunt foarte ușor de pierdut. În încăpățânarea nostră, nu ne dorim sub nicio formă să lăsăm aceste comori uitate și ulterior pierdute.

Dar cum începi să culegi și să transcrii rețetele de la sat dintr-o țară cu mii de localități? Noi am pornit cu 6 sate din 4 regiuni geografice. Cu multă răbdare și mult entuziasm. Cu școlari care și-au luat la întrebări bunicii, străbunicii, mătușile, părinții, vecinii și au vrut să știe ce mâncau aceștia cu poftă când erau mici-mici, ca ei. Cu profesori care au ghidat școlarii și le-au făcut cunoștință cu lumea documentării și a transcrierii corecte a unor rețete și i-au învățat să pună întrebări. Astfel, știm cum și când se prepara o anumită rețetă odinioară: de Crăciun, într-o zi obișnuită, sau la vreo sărbătoare specifică zonei? 

În acest moment tocmai încheiem primul an de cules rețete și suntem mândri să vă prezentăm aceste prime 6 cărți de bucate, cu rețete din Vidra - Vrancea, Cosoba și Herăști - Giurgiu, Vulcan - Brașov, Căianu - Cluj și Murighiol – Tulcea. 

Primul tiraj a ajuns deja în fiecare comunitate, în fiecare bibliotecă școlară și, cel mai important aspect, la fiecare mic cercetător. Câtă emoție am văzut în ochii fiecărui copil care și-a descoperit rețeta în minimonografie și câtă mândrie că munca lor e răsplătită și apreciată!

Al doilea tiraj îl facem prin această campanie de crowdfunding și este destinat oricărui pasionat de rețete vechi, de mâncăruri românești și, de ce nu, de istorie.  Speram să ajungă în cât mai multe case, pe cât mai multe mese. 

Te invităm, pe această cale, să îți alegi un pachet (o recompensă) – poți precomanda o carte, sau toate șase, sau trei care îți sună mai bine, în funcție de ce afinități ai cu zonele din care au fost culese rețetele. Fiecare pachet achiziționat ne ajută pe noi să ne continuăm munca. În plus, această campanie este singura oportunitate de a intra în posesia acestor cărți atât de valoroase. 

De ce le-am denumit „minimonografii gastronomice” și nu „cărți de bucate”?

Varianta scurtă a răspunsului este că am vrut să punem accent pe cât de importante sunt aceste rețete, nu doar pentru comunitatea locală, ci și la nivel regional și național. Tehnicile, ingredientele, modul de preparare, denumirea – sunt toate părți ale unei povești care merită transmisă mai departe. 

O monografie este mai mult decât o carte de bucate, căci are informații despre locurile și oamenii care au creat acele rețete. O monografie este o părticică de trecut care va fi accesibilă și peste 200 de ani.  De altfel, cu cât va trece mai mult timp, cu atât va fi mai valoroasă. 

O colecție de monografii înseamnă că putem să ne uităm în urmă și să vedem câtă diversitate există în alegerea foilor pentru sarmale sau cât de răspândite erau pastele la țară, deși le știam sub denumirea de tăieței, razalăi sau lășcuțe. 

De ce am început cu aceste 6 sate?

În primul rând, am vrut diversitate geografică: să avem rețete din Muntenia, din Transilvania, din Moldova, din Dobrogea. 

În al doilea rând, în aceste comunități activează profesori și învățători – parte din programul Teach for Romania – care au fost primii care au zis un „da” entuziast propunerii noastre de a deveni cercetători ai gastronomiei locale alături de elevii lor.  

Când și cum am cules rețetele?

Am vrut să aflăm ce puneau pe masă oamenii de Crăciun, de Paște și ce se mânca în zilele obișnuite, cu cruce neagră.

„Culegerea” de rețete s-a desfășurat în etape – una înainte de Crăciun, una înainte de Paște – cu ajutorul unei fișe atent gândite.

Fișa i-a ghidat pe copii, pas cu pas, în cercetarea lor: ei trebuiau să scrie numele lor, numele „culegătorului”; ingredientele necesare pentru rețetă; pașii de urmat pentru preparare; mici trucuri ca rețeta să iasă cum trebuie; ustensile de bucătărie folosite; povestea rețetei: când era preparată (este o rețetă cotidiană sau ritualică?), unde și cum era servită?

Acești pași se regăsesc întocmai și în cărți, în fiecare rețetă, să ne ajute să intrăm în acel univers al preparării ciorbei de știr, al imambaildului sau al șuplenicului. 

Ce am aflat? 

Că entuziasmul copiilor a fost mult mai mare ca al nostru. Noi ne-am propus să lucrăm cu 10 copii din fiecare comunitate, dar acum tragem linie și avem un total de  141 elevi cercetatori în loc de 60.  

În ceea ce privește rețetele, am “descoperit” o mulțime de surprize locale (ciorbe din “buruieni”) și ar fi minunat dacă, în timp, ar genera un turism gastronomic regional. Primul pas ar fi să le găsim în meniul restaurantelor locale. 

De ce să achiziționezi un pachet? 

• Ca să ai în bibliotecă – sau în bucătărie – o carte de bucate ce conține niște comori ascunse, știute doar de localnici.
• Ca să o faci cadou cuiva drag. :)
• E o modalitate de a cunoaște ce patrimoniu gastronomic bogat și variat aveam.

Pe noi, fiecare carte achiziționată ne va arăta cât de importantă e moștenirea asta pentru noi, românii. 

Partenerii noștri

Am pornit la drum cu Asociația Teach for Romania și cu șase profesori minunați. Putem să vă prezentăm aceste 6 cărți datorită lor și elevilor lor. 

În toamna anului 2021 am obținut și o finanțare de la AFCN - Administrația Fondului Cultural Național, care ne-a ajutat să demaram efectiv proiectul. Faptul că „Rețete din bătrâni. Minimonografii gastronomice sătești” a fost printre proiectele câștigătoare ne-a spus cât de necesară e o astfel de documentare. 

Ne bucurăm că acum îi avem alături și pe Vinul.ro